Gri

Cand ma gandesc la gri ... fara sa vreau ma gandesc la Bacovia si la poeziile lui. Are o poezie care se numeste chiar:

-GRI-

"Plâns de cobe pe la geamuri se opri,
Si pe lume plumb de iarnã s-a lãsat;
I-auzi corbii! ...
mi-am zis singur...si-am oftat;
Iar în zarea grea de plumb
Ninge gri.

Ca si zarea, gândul meu se înnegri...
Si de lume tot mai singur, mai barbar, -
Trist, cu-o panã mãtur vatra, solitar...
Iar în zarea grea de plumb
Ninge gri."

E starea asta de tristete... de durere... de disperare... de singuratate...

Si totusi gri nu e nici negru... nu e nici alb...  adica e acel sentiment cand nu stii ce sa alegi... de nehotarare... cand esti pe o granita... cand nu te simti nici fericit, dar nici nu poti sa-ti plangi de mila... e o stare neutra - o stare de odihna, o stare in care iti evaluezi care sunt urmatorii pasi pe care o sa-i faci.

Ce ma bucur ca visez in culori ... 

Pupici

Mona

 

Soare

Hai sa vorbim despre Soare intr-o zi in care doar nori au fost pe cer.
Dar va pot povesti un vis pe care l-am avut cu maretul Soare...

"M-am dus in vizita la Soare ... un print frumos statea in tron, inconjurat de multe femei incantatoare. Si l-am intrebat de unde are atat de multa putere ca ne incalzeasca si sa ne lumineze pe toti... si de unde are atat de multa perseverenta sa rasara in fiecare zi... raspunsul lui a fost unul foarte tacit - mi-a ararat cu degetul o usa imensa si m-a trimis dincolo de ea... am intrat in gradina Soarelui, unde toata lumea se juca.... te aruncai in gol si razele Soarelui te prindeau si te aduceau inapoi... si m-am jucat in acea gradina pana am obosit - dar de fapt era o oboseala aparenta, pentru ca am iesit de acolo cu un zambet larg si cu o energie de nedescris - cred ca daca as fi incercat sa mut un munte... poate as fi reusit ..."

Revenind inapoi in realitate - Soarele ne face mai puternici... ne schimba dispozitiile nu tocmai placute...ne incalzeste nu doar exterior, ci si interior... ne face viata mai frumoasa...

Pupici
Mona

Cuvantul

Cuvantul

Daca tot ne-am hotarat sa vorbim in fiecare zi despre un cuvant - sa incepem chiar cu el: cuvantul.
Primul gand pe care l-am avut in momentul in care s-a ales cuvantul "cuvant"- a fost de fapt o amintire: o polemica in care mai multe persoane discutau asupra unui citat din Bibile: "La inceput era Cuvantul, si Cuvantul era cu Dumnezeu, si Cuvantul era Dumnezeu. El era la inceput cu Dumnezeu." (Ioan 1:1 - 3,10).


Intradevar... fiecarei fiinte, fiecarui lucru i s-a atribuit un nume, reprezentat printr-un cuvant... om, caine, copac, soare, nisip... fiecarei stari la fel: fericire, agonie, extaz... Interesant este ca omul este singura fiinta care poate comunica prin cuvinte si care are puterea sa vindece suflete sau sa creeze lumi, dar care poate si distruge. Cuvintele de multe ori, in clipe importate ale vietii, sunt insuficiente... vrei sa le exprimi, le chemi, dar ele nu vin atunci cand ai mai mare nevoie de ele... si te lasa singur si neinteles. (n-am cuvinte sa iti spun... sau nu stiu cum sa-ti spun...).


Oare cate cuvinte rostim intr-o zi? Dar intr-o luna? Dar intr-un an? Oare stim sa le ascultam asa cum stim sa le vorbim? De multe ori tacerea da valoare cuvintelor. Oare de ce ne asa de greu sa rostim anumite cuvinte? De ce e mai usor sa spunem in alta limba "I love you" in loc de "Te iubesc"... sau "my love" in loc de "dragostea mea". Probabil pentru ca stim puterea lor si nu vrem sa ne-o asumam.

Avem puterea creatoare prin cuvant - suntem mici Dumnezei... deci putem realiza si noi minuni... mai mici.
Asadar haideti sa folosim in fiecare zi cuvinte frumoase, pline de iubire si adevar.

Cu iubire,
Mona

Cuvintele saptamanii 30.09 - 4.10

L.  28.09
M. 29.09
M. 30.09 - cuvant
J.     1.10 - soare
V.    2.10 - gri
S.    3.10 - veselie
D.    4.10 - liniste